Cum îşi joacă Rareş Bogdan destinul politic în aceste zile şi de ce liberalismul nu se face din concediu. Liberala vară fierbinte

Când discutăm despre PNL-ul recent, nu putem, vedeţi bine, să ignorăm prezenţa „cerşetoare” de atenţie a europarlamentarului Rareş Bogdan.

Trebui să-i recunoaştem meritul de a fi revigorat imaginea târnosită a PNL de dinainte de marea cădere a PSD, deşi astăzi, la doi ani de la alegerea sa ca eurodeputat, nu vedem în dreptul său nici un fel de realizare politică, ci foarte multe declaraţii cu miros mesianic. Şi, din păcate, cu finalitate zero.

Rareş Bogdan ceartă, avertizează, intervine, pune la punct, tună şi fulgeră, desfiinţează, vorbeşte cu subînţeles, dar ceea ce face seamănă foarte mult cu vorba din popor care se referă la testicule: „participă, dar nu se bagă”.

Cu toate că ţin la el ca prieten, este momentul să-i ofer acest cadou critic, care vine din considerentul prieteniei şi al unui soi de saturaţie a jurnalistului care priveşte cum, de doi ani de zile, Rareş numai râgâie baloane de săpun, mimează implicare şi se parfumează cu odorul ipocriziei.

Ca să începem cu începutul, îi transmit că ar trebui să-i fie ruşine pentru faptul că, la doi ani de zile de la alegerea sa în Parlamentul European, nu a avut bunul simţ să deschidă un birou parlamentar în Cluj-Napoca, oraşul din care a pornit în prodigioasa sa carieră politică.

Ca fost ziarist, îl acuz de nesimţire pentru că nu a organizat niciodată, în doi ani, o conferinţă de presă în calitate de europarlamentar, să ne prezinte şi nouă ce face când „o freacă” pe acolo. Pozele de pe Instagram nu ţin loc de proiecte politice.

M-aş fi bucurat ca Rareş Bogdan să înţeleagă din greşelile lui Daniel Buda şi să sprijine presa locală din Cluj, nu pe noi, pe toţi, în felul în care alţi eurparlamentari din România sprijină mass media din oraşele din care provin. Rareş Bogdan nu a făcut nici aceasta.

Destul cu reproşurile personale, să trecem la analiza profesională a activităţii sale politice.

În ultimii doi ani, europarlamentarul a practicat jocul pe care-l cunoaşte cel mai bine, jocul oportunismului. Într-o vreme părea că reuşise să coalizeze în jurul său facţiunile liberale din Ardeal, dar, încetul cu încetul, de Rareş Bogdan s-au izolat şi Bolojan, şi Hava, şi Falcă, neuitând să menţionez faptul că Rareş Bogdan nu a primit nici un semnal concret şi făţiş de sprijin din partea Clujului. În fapt sunt foarte puţine acţiuni politice comune ale lui Rareş Bogdan cu Emil Boc pe care le putem consemna de la începutul carierei sale politice în PNL.

În doi ani, Rareş Bogdan n-a reuşit să facă rost de cel mai preţios lucru atunci când vrei să faci politică mare într-un partid mare: de o organizaţie politică judeţeană pe care să o conducă.

Din afară, până şi jurnaliştii înţeleg acest lucru. Însă, în interior, lucrurile se schimbă: dacă vrei să contezi într-un partid, trebuie să fii şef de organizaţie judeţeană ca să ai „ce pune pe masă” în relaţia cu Bucureştiu, „ca să nu fii al nimănui”. În doi ani, Rareş Bogdan nu a reuşit să-şi găsească nici un cuib judeţean uinde să prindă rădăcini. O fi vedetă politică liberală de top, dar dacă nu rezolvă problema, în următorii trei ani, Rareş e mai vulnerabil ca un pui de pisică pe o trecere de pietoni.

Plecând ca imagine publică cu importantul avantaj că e unul dintre puţinii preferaţi ai preşedintelui Iohannis, Rareş Bogdan „s-a răcit” cu Cotroceniul, lucru care ne face să ne întrebăm dacă nu cumva favorabilitatea sa la Preşedinte exista doar pentru faptul că Eduard Hellwig lăsa asta să se întâmple. Orice ar fi fost, ceva s-a întâmplat, iar Klaus Iohannis îl acceptă, dar nu îl mai mângâie pe creştet. La asta contribuie şi faptul că Ludovic Orban şi Florin Cîţu au ce să pună pe masă, iar Rareş Bogdan, nu.

Am creat aceste premise editoriale ca să vă spun că următoarele zile sunt decisive pentru felul în care Rareş Bogdan îşi va contura strategia de atac în vederea supravieţuirii politice. Din păcate, din nou, Rareş a ales strategia şobolanică a subteranelor politice, alegând un joc de aşteptare în depunerea candidaturii la preşedinţia PNL Bucureşti, singurul lucru care l-ar mai putea salva de la ratarea politică. Fiindcă, vă spun eu, Rareş îşi doreşte şefia PNL Bucureşti, dar nu ar intra în competiţie decât dacă ar şti că are şanse măcar 80%. Dar, în acest moment, şansele lui sunt infinitezimale.

De ce?

Fiindcă, faţă de acum doi ani, când ara România în campanie electorală, Rareş s-a lenevit şi, în loc să muncească, crede că trage sfori politice de pe telefoane şi din vacanţele prelungite.

Rareş nu vrea să înţeleagă, nici în 2021, că în PNL şi PSD cuţitele politice pot fi băgate în spate doar cu prezenţă fizică.

Cinstit ar fi fost ca domnul europarlamentar să îşi anunţe candidatura acum trei luni, să zică bărbăteşte: „băieţi, vreau să candidez la şefia organizaţiei bucureştene” şi să pornească în camnpanie electorală pe toate cele 6 sectoare. Dar Rareş Bogdan a ales calea ineficientă a şobolănismului politic. Fiindcă eu zic că îi este frică de Violeta Alexandru, că îl va bate măr.

Speranţa lui Rareş Bogdan este ca Sebastian Burduja să câştife Sectorul 1 şi să trădeze pentru el, trecând în „tabăra Cîţu”; iar Ciprian Ciucu, de la Sectorul 6, să facă la fel: să câştige organizaţia şi apoi să treacă în „tabăra lui Cîţu”. Dar daca Ciucu va candida chiar el la sefia PNL Bucuresti?

Sectoarele 2, 4 şi 5 vor merge cu Orban, iar 3-ul se joacă.

Rareş Bogdan speră ca, având posibila susţinere a lui Burduja şi Ciucu, să pornească pe cai mari, nu pe ponei, în lupta pentru şefia organizaţiei bucureştene.

Însă sunt foarte multe nuanţe care pot face diferenţa. Un dintre ele este faptul că Florin Cîţu se află sub o mare presiune în ceea ce priveşte promisiunile sale personale. Pentru posturile de prim-vicepreşedinte se bat cel puţin 8 oameni importanţi din partid.

În primul rând vrea Lucian Bode, care este cel mai liniştit fiindcă, vorba aia, conduce Miliţia. Vor: Florin Roman, Rareş Bogdan, Bolojan; ba chiar şi Emil Boc ar vrea pentru el, sau pentru Tişe, o astfel de funcţie. În plus, cotcodăcesc şi gâgâie şi Raluca Ţurcanu şi Alina  Gorghiu, nesimţitele care nu muncesc mai nimic în partid, dar când e de funcţii, zbiară pentru egalitatea de şanse.

S-ar putea ca Florin Cîţu să-l tranzacţioneze pe Rareş Bogdan din pur pragmatism politic, „vânzând” organizaţia bucureşteană într-o negociere care să-i aducă avantaje.

De unde ştim că e posibil?

Fiindcă Florin Cîţu tocmai i-a tras un şut în cur lui Robert Sighiartău care visa postul de Secretar general al PNL şi care tocmai ce a fost anunţat că „nici vorbă”, fiindcă l-a promis unui om de-al său, în care are încredere, adică lui Dan Vâlceanu. Lucru normal, de altfel, fiindcă Secretariatul general al PNL este o funcţie cheie, iar Sighiartău a dovedit în trecutul recent cât de neloial i-a fost preşedintelui Orban, încercând să-i fure partidul.

Europarlamentarul Rareş Bogdan ar putea rămâne foarte izolat în PNL, dacă o minune, două, nu se întâmplă în următoarele zile. Şi anume: Iohannis să intervină pentru el şi Violeta Alexandru să se dea la o parte.

Această scurtă vară fierbinte va aduce cu sine mari surprize în PNL. Cîţu nu poate să plece de la Guvern ca să-şi facă campanie electorală fiindcă are de lucru în Platul Victoria, iar susţinătorii lui de top, cum ar fi Rareş Bogdan, sunt prea ocupaţi cu concediile.

În tot acest timp, Ludovic Orban face ce ştie el mai bine: piguleşte organizaţie cu organizaţie şi picură în urechile preşedinţilor şi celor mai influienţi liberali promisiuni şi confirmări.

Rareş Bogdan şi cei care cred (ca el) că ar putea înfiinţa un Partid Conservator-Naţionalist cu banii lui Gigi Becali, se amăgesc dacă speră în reuşita acestui demers.

Pentru mine ar fi o dublă dezamăgire, pentru că Rareş Bogdan nu ar face altceva decât să continuie politica de smântânire a lui Guşă: găseşte un fraier care să dea 10 milioane de euro, îi toci, îţi faci o vilă, sau îţi iei o Tesla, ca Ponta, şi apoi pleci acasă.

Pentru destinul politic al lui Rareş Bogdan ar fi, mare, mare, păcat.

Rareş Bogdan are un fond uman foarte bun, dar îl pierd măririle şi uită repede că norocul durează puţin.

Adauga comentariu