Îngerul pisicilor și câinilor abandonați pe străzile Iașiului are un nume: Lucreția Puica

Doamna Lucreția este pensionară și, în prezent, vicepreședinte la asociația „Un suflet pentru fiecare”. Chiar dacă a muncit o viață întreagă, însă, femeia nu se gândește la călătorii și vacanțe, așa cum e firesc, ci își dedică tot timpul liber animalelor abuzate, refuzate și părăsite pe străzile Iașiului. Le ia la ea acasă, atât cât spațiul de la curte îi permite, și le îngrijește. Le învață ce înseamnă mângâierea, hrana gustoasă, jocul și afecțiunea încă dinainte de a le găsi o familie de oameni grozavi care să-și dorească să le adopte.

În prezent, ea adăpostește 21 de pisici și 22 de căței. Numai că hrana, tratamentele medicale și jucăriile pentru companionii săi cu patru lăbuțe costă, așa că am simțit nevoia să pun câteva întrebări legate și de aspectul financiar. Astfel, mi-a fost dat să aflu că dumneaei nu beneficiază de nicio sponsorizare și că toate cheltuielile pentru hrănirea și tratarea animalelor luate din stradă sunt suportate de către ea: „Fondurile sunt astea două mâini ale mele”, îmi spune femeia râzând.

Creații handmade pentru salvarea cățeilor și a pisicilor

Pentru ca patrupezii, în momentul în care sunt dați spre adopție, să aibă toate vaccinurile la zi, să fie deparazitați intern și extern, microcipați, dar și sterilizați, dacă au împlinit vârsta necesară, doamna Lucreția croșetează și împletește zi-noapte, cu drag și spor, hăinuțe, fulare, căciuli și chiar jucării pe care, mai apoi, încearcă să le vândă. Creațiile ei handmade pot fi achizițioane fie prin lăsarea unui comment pe pagina personală de facebook, fie direct de la Târgul de adopții animăluțe, care se desfășoară anual, în parcul Expoziției, pe aleea principală.

Îmi povestește că, recent, a terminat de lucrat o perdea în stil vintage, croșetată manual, cu model național, pe care dorește să o vândă ca să poată vaccina pisicile și câinii ajunși în grija sa: „Pe site-urile de handmade e 250 de lei/m2, totuși mie 500 de lei mi-ajung pentru vaccinuri”. Tot ea conchide însă că „lucrul manual în România nu este plătit, multă muncă, dar bani puțini”, așa că, uneori, se vede nevoită să ceară ajutorul prietenilor din mediul online pentru a putea oferi animăluțelor abandonate tratamentele medicale necesare:

„Uite, de exemplu, Bella, o fost lăsată la Triaj, la Recuperare. O trebuit să-i facem operație de hernie, după-aia sterilizare, vaccinare, microcipare. Am avut un cățel care a fost lăsat la blocul ăsta părăsit, care avea parvoviroză. Deci, eu zilele Crăciunului și prima zi de Anul Nou le-am petrecut la Facultatea de Medicină Veterinară, cu el în perfuzii. Acolo, peste 900 de lei o costat tratamentul lui, la care se adaugă vaccinările, microciparea... Mâncarea nici numai spun, asta e, cum se spune, din partea casei. Dar astea toate trebuiesc, iar dacă nu reușesc să mă descurc singură, mai fac apel pe facebook. Măi, oameni buni, uite, am găsit cățelul ăsta! Cine mă ajută? Cu 5 lei, 10 lei, direcționați la cabinet, ca să nu treacă banii prin mine și să spună: Ăăă, se îmbogățește Lucreția cu banii”.

În acest scop, a scos și două cărți: „Prietenii mei cu 4 lăbuțe” și „Copiii mei cu 4 lăbuțe”, prețul unui volum nedepășind 7 lei, sumă care ar fi folosită tot pentru a cumpăra hrană pentru animale. Volumele cuprind povești adevărate despre toate animăluțele de companie care i-au trecut prin mâini și i-au oferit dragoste necondiționată.

Adoptă, nu cumpăra!

Dincolo de greutățile pe care le întâmpină, se consideră totuși norocoasă. În primul rând, pentru că, la nevoie, se poate baza pe un cabinet veterinar, și anume Eres Vet, format din medici care își iubesc meseria și animalele: „De multe ori, dacă am un caz și nu am bani, îl duc acolo, mă ajută, după care mă așteaptă cu banii”. Un astfel de om, după spusele femeii, este și doamna doctor veterinar Livioara Rotariu.

În al doilea rând, pentru că, mai zice ea, colaborează foarte bine cu Primăria Municipiului Iași în ceea ce privește organizarea Târgului de adopții animăluțe. Având în vedere că ceea ce face ea, împreună cu asociația pe care o conduce, se poate numi muncă în folosul comunității, primarul Mihai Chirica a renunțat să mai perceapă taxă pentru organizarea evenimentului: „Înainte, pe vremea când domnul Chirica era încă viceprimar, eram nevoiți să plătim weekend de weekend 53 de lei. De unde mai era să scoatem și banii ăștia?”

În al treilea rând, pentru că târgul are succes: „În 6 ani de târg, s-au dat spre adopție, prin asociația Un suflet pentru fiecare, 1098 de animale luate din stradă”. Prin urmare, majoritatea poveștilor tragice ale patrupezilor de care a avut grijă au happy-end.

Târgul de adopții a avut loc pentru prima dată la Iași în 2012. De atunci și până în prezent, femeia ieșită la pensie, împreună cu o mână de voluntari tineri, își sacrifică, timp de câteva luni, fiecare weekend pentru a le găsi o casă câinilor și pisicilor fără stăpân. Activitatea este luată foarte în serios de cei care o desfășoară, aceștia explicându-le interesaților că numai lucruri bune pot ieși din conviețuirea omului alături de un animal. Spre exemplu, atunci când îți alegi un câine sau o pisică, îți alegi un prieten, iar asta nu poate fi cumpărat pe bani, dintr-un pet shop.

Ba mai mult, doamna Lucreția ține să sublinieze că fiecare animal dat spre adopție, prin asociația la care dumneaei e vicepreședinte, este sănătos. Mai exact, vaccinat, deparazitat, microcipat și sterilizat, motiv pentru care patrupezii se dau numai cu contract de adopție: „În actul cu pricina, este specificat foarte clar: dacă nu îți place, îl aduci înapoi. Și am avut cazuri de persoane care l-au adus înapoi, chiar și după un an. Și l-am luat înapoi, că nu era să-l lăsăm pe stradă, că ne-am săturat de pisici și câini abandonați”.

Nu toți înțeleg ce înseamnă, cu adevărat, adopția

Din păcate, nu toți oamenii înțeleg ce implică cu adevărat adopția, astfel că doamna Lucreția, în cadrul târgului de animale, încearcă se le ofere tot felul de informații utile curioșilor. La urma urmei, nu sunt puțini aceia care vor ca animalul să fie de rasă 100% pură, care cred că felinele și câinii dați spre adopție au fost abandonați „din cauza lor”. Astfel, ajung să susțină o industrie în care se pune accent pe împerecherea în neștire a animalelor și nicidecum pe fericirea, respectiv sănătatea lor. În plus, prețul unui cățel sau al unei pisici de rasă din pet shop poate fi astronomic și rareori cel care ți-l vinde îți poate garanta că patrupedul nu e purtător de boli sau afecțiuni pe care nu ai cum sa le depistezi în cateva minute:

„Când zici de rasă, înseamnă Pedigree, tot ce vezi acum, pitbulli, amstaffi sunt metiși. Ăia de prin petshop-urile astea la vânzare nu sunt de rasă pură, deci ăia sunt metiși, omul dă 1500 lei pentru ce? Îi auzi, uneori, spunând în felul următor: dacă vrei Pedigree, mai plătești. Nu este adevărat! Câinele, când îl cumperi de la un crescător autorizat, în momentul în care ți-o dat carnetul de sănătate, îți dă și fișa aia de Pedigree, cu trei generații în urmă. Deci asta e o prostie, o tâmpenie, iar oamenii care nu știu, zic: Ei, dar nu mai dau alți bani pentru o hârtie.”

Stăpâni iresponsabili, animale care se înmulțesc peste măsură

Un semnal de alarmă trage femeia și în ceea ce privește creșterea numărului de pisici și câini maidanezi, spunând că vina nu este nicidecum a animalelor, ci a stăpâinilor și, mai ales, a autorităților locale care refuză să aplice legea:

„Eu am propus de nu știu câte ori, am hârtii scrise și la poliție, și la primărie din partea asociației. Dom’le, mergem voluntar pe cartiere. Legea spune clar: să sterilizezi cățeaua, s-o microcipezi. Câți au așa ceva? Eu ce am putut pe aici, prin jur, eu am făcut. Dar m-am lovit și de oameni care au probleme la tărtăcuță, că nu îi iau plăcerea vieții. Care plăcerea vieții, femeia lu’ Dumnezeu? Să se înmulțească câinii? Ce faci cu puii? Îi dau, zice ea. Bun, îi dai prima dată și pe urmă? Îi găsesc în fața curții într-o cutie. În gard, în scaoșă de rafie, pui de mâță, pui de câine, și tot așa. Poliția locală ar trebui să se implice, să ia legătura cu mine, să se implice. Să aplice legea, că este lege. Este legea 253 sau 258, dacă nu mă înșel, care spune clar: obligativitatea tuturor deținătorilor de câini, metiși, este de a fi sterilizați, castrați, microcipați, vaccinați.”

Așadar, s-ar putea spune despre femeia cu sufletul bun ca miezul de pâine caldă că are o afecțiune specială pentru patrupedele fără stăpân. Așa a fost încă de mică, dragostea pentru animăluțe moștenind-o de la părinții săi. Își amintește cu nostalgie și amuzament cum mama ei aducea câte un pui de câine abandonat acasă, pe care ea se vedea nevoită să-l spele, să-l curețe și să-l trateze. Mai apoi, îl lua în brațe și umbla cu el prin tot cartierul de case, întrebând oamenii dacă nu cumva au nevoie de un prieten blănos, care să le păzească gospodăria. La 7 ani, a dus primul câine la Facultatea de Medicină Veterinară: „Asta am făcut eu de când mă știu. Deci nu e așa, m-am trezit eu peste noapte, după revoluție, cum au fost alte persoane, că să fac eu afacerea vieții mele”.

 

Adauga comentariu