Povestea Mariei care vrea sa fie Matei: ”Doamne, fă să-mi crească cuc!”

Emilia NEDELCOFF

Suntem undeva aproape de marginea Iașiului, lângă un câmp și niște fabrici părăsite. Aici se află casa în care Matei trăiește cu părinții și fratele său mai mic, Dănuț. Matei are aproape 6 ani și provine dintr-o familie profund creștină. Atât mama, cât și tatăl său sunt ”ostași ai Domnului”, adică trăiesc intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.

”Doamne, te rog, fă să-mi crească și mie un cuc!”

La ora 20:00 se dă stingerea. E ora la care el și frățiorul lui trebuie să cadă în genunchi la marginea patului, să-și împreuneze mâinile și să-și ridice ochii către icoana spânzurată de perete ca să se roage lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor. Umăr la umăr, copiii zăbovesc în genunchi mai mult ca de obicei. Ochii lui Matei varsă lacrimi cu nemiluita, mâinile și buzele îi tremură. Dănuț se ține tare, doar cuvintele îi ies mai apăsat pe gură. E în același gând cu fratele, prietenul și partenerul lui de joacă: ”Doamne, te rog, fă să-mi crească și mie un cuc!”

Mai apoi, fără a-și spune o vorbă, se ridică și, tăcuți, intră în pat, însă fiecare cu speranță, bucurie și pace în suflet. Dimineața care a urmat este una dintre acele dimineți pe care Matei nu le-a uitat și nu le va uita vreodată. Este dimineața care nu se va sfârși.

”Mi-aduc aminte că nici nu coborâsem bine din pat că atât eu, cât și Dănuț, am vrut să vedem dacă rugăciunile ne-au fost ascultate și dacă am și eu în pantaloni ce are el. Când m-am întors de la baie, și-a dat seama după fața mea că o să mai rămân pentru o vreme Maria, că mama va continua să-mi prindă fundițe în păr sau să mi-l împletească, iar bunicii, mătușile și verișorii vor continua să-mi cumpere rochițe și să se minuneze de cât de bine îmi stă cu ele. Eu voi plânge ca de obicei și voi cere să fiu îmbrăcat întocmai ca Dănuț, în pantaloni și tricouri, să mă joc cu mașinute și nu cu păpuși, să alerg fără a-mi face griji că mi se văd chiloții. Ei nu vor asculta, îmi vor reproșa că sunt încăpățânată, că nu se cade ca o domnișoară așa frumoasă să aibă un asemenea comportament.”

Matei și Dănuț nu se dau bătuți. Se roagă în fiecare seară, iar în ziua următoare caută să vadă dacă au apărut cumva schimbări. Timpul trece. 

Pe vremea când era Maria…

Matei are 7 ani și merge la școală. Nu are prieteni printre colegi, unii dintre ei râd de el pentru că e tăcut și retras. Din cauza asta, el nu se simte confortabil în sala de clasă. Totuși, lui Matei îi place foarte mult de doamna învățătoare.  Chiar și atunci când o strigă Maria. Dacă se apropie de el și-i vorbește,  Matei începe să tremure și se înroșește. Inima îi bate tare de tot.

Matei știe că asta e un păcat. A auzit el la radio, într-o emisiune de meditație religioasă, cum că e un lucru scârbos să te îndrgăostești de o persoană de același sex, așa că Dumnezeu îi pedepsește cu moartea pe cei care au asemenea înclinații și-i trimite să ardă în flăcările iadului. Prin urmare, va să zică, lui nu îi este dat să moștenească Împărăția Cerurilor chiar de nu a făcut nimic rău. Matei plânge cu sughițuri în pernă: ”Nu înțelegeam de ce Dumnezeu mă urăște atât de tare, când eu îl iubesc atât de mult”.

Matei mi-arată câteva poze cu el de pe vremea când era la liceu. Văd o fată blondă, ușor buclată, îmbrăcată într-o cămașă, o fustă lungă până la genunchi și… pe tocuri. E vădit stânjenită. Nu știe să pozeze, gesturile ei sunt de o feminitate forțată care-ți rănește ochii. Are buzele ușor făcute. Îmi mut privirea de la fotografie la Matei, la cicatricile de pe mâinile lui, apoi din nou la fotografie. Matei râde. Se simte dator cu o explicație. Așa aflu că fata din poză se apropie de 16 ani și că tot prin perioada aceea, imediat după divorțul mamei de tatăl său biologic, a avut pentru prima oară acces la televizor și  internet.

A aflat și de acolo că cei ca el sunt bolnavi și că, dacă vor cu adevărat, pot să se vindece. Prin urmare, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a scăpa de această problemă: a continuat să se roage, a început să se îmbrace ca o fată, să se comporte ca una, ba chiar a încercat să iasă cu băieți, însă atracția nu era una reală. Numai gândul că unul dintre tinerii care-i făceau avansuri ar putea să o sărute îi întorcea stomacul pe dos.

Rănile sufletului se scriu pe piele. Adânc

Pe la vreo 17 ani, Matei decide să abandoneze școala, deși nu e deloc un copil prost. Devenise o victimă a bullyigului și nu a mai suportat. Începe să se îmbrace exact așa cum se simte bine: în pantaloni bărbătești, pulovere sau tricouri. Se prezintă persoanelor din mediul online ca fiind Matei, iar Dănut, fericit că acum poate avea pentru totodeauna fratele pe care și l-a dorit, precum și ceilalți doi frați mai mici, care au apărut din a doua căsătorie, i se adresează tot la masculin. Doar părinții lui îl strigă pe numele de fată, iar mama sa încă se mai roagă să fie doar o fază trecătoare, așa cum a făcut și atunci când acesta i-a mărturisit pentru prima dată, la vârsta de 13 ani, că îi plac fetele. Ea nu l-a luat în serios și când a văzut că Matei se machiază și poartă fuste, era convinsă că Dumnezeu cel mare și bun i-a ascultat rugile.

Cu toate astea, starea lui psiho-emoțională începe să se deterioreze pe zi ce trece. La scurt timp după abandonul școlar, Matei începe să-și producă răni adânci pe mâini, brațe și abdomen cu lama sau cuțitul. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă în baie, departe de privirile oricărui membru al familiei. E modul lui de a face față stresului și altor dificultăți. O lungă bucată de vreme nimeni din familie nu dă semne că ar ști despre această situație.

”Pe lângă faptul că făceam curățenie lună în baie după astfel de episoade, mi-ascundeam tot timpul cu atenție rănile și cicatricile sub haine. Era foarte dureros. Mai ales vara, când era foarte cald, iar eu eram nevoit să port bluze cu mâneci lungi. Simțeam cum mi se lipește materialul de rănile deschise, sângerânde, usturau, însă trebuia să am grijă să nu schițez niciun gest care ar putea să mă dea de gol că mă automutilez în particular. Nu voiam să o îngrijorez pe mama, să o fac să plângă.”

Insistența de a-și păstra însă părțile corpului acoperite cu haine tot timpul, chiar și pe vreme caldă, au atras într-un târziu atenția mamei. Matei spune că, mai întâi, s-a albit la față, după care a început să plângă spasmodic. Nu știa cum să-și ajute copilul. De atunci, mama sa îl urmărește mereu îndeaproape, de teamă ca Matei să nu se sinucidă. Ba mai mult, a ajuns să accepte atitudinea băiețoasă a fiicei ei și faptul că aceasta are iubită, nu iubit. Îi este greu însă să-i spună altfel decât Maria și să se raporteze altfel la ea decât ca la propria fiică.

Având în vedere indentificarea puternică și persistentă cu celălalt gen, lui Matei îi este imposibil să evite episoadele depresive. Acesta este și motivul pentru care nu are încă un job sau evită locurile aglomerate, precum și să poarte discuții cu străini. De cele mai multe ori, aceștia se uită chiorâș la el, mai ales dacă-l văd ținând de mână o fată: ”Uneori, ajung chiar să mă urmărească. Țin minte că mă plimbam într-o după-amiază cu iubita mea de la vremea aceea prin parcul Copou și o familie întreagă a început să meargă în spatele nostru, deși nu avea treabă în locul spre care ne îndreptam noi. Erau bărbați și femei în toată firea, ținând copii de mână, care își tot dădeau coate și se întrebau reciproc cu voce tare dacă sunt bărbat sau femeie: <<Uite, ia, două femei care se pupă în amiaza mare, fără nicio rușine, în parcul ăsta plin de oameni! Ce-ai, fă, că nu e fată, e băiat! Ești sigur că e băiat? Păi tu nu vezi cum e îmbrăcat? >>

Cum să fii liber. Printre tone de gunoi virtual

În fine, nimic nu a fost ușor pentru Matei. Relațiile pe care le-a avut cu anumite fete l-au ajutat și doborât în egală măsură. Unele femei au ajuns cu el în pat din curiozitate, altele pentru că erau lesbiene și nu dădeau doi bani pe identitatea lui de gen, continuând să se raporteze la el ca la o ea. Prin urmare, Matei a ajuns să fie rănit de foarte multe ori inclusiv pe plan sentimental, căci ceea ce căuta el, și anume o relație stabliă, nu era neapărat ceea ce-și doreau și partenerele lui sexuale. În plus, este dureros să știi că nu te poți afișa în public cu cea pe care o iubești: ”La urma urmei, vocea-mi trădează oricum înfățișarea. De aia nici nu merg la interviuri de angajare, nu vreau ca bărbații de acolo să se uite urât la mine pentru că nu sunt ca ei”.

Matei se poate considera totuși un norocos pentru că a apucat să trăiască în era internetului. Prin oceanul de informații care-l arată ca fiind un deviant, a găsit și lucruri bune. Unul dintre acestea o reprezintă mișcarea TRANSform, unul dintre cele mai mari grupuri de suport și initiativă a comunității trans din România. Tot atunci a auzit pentru prima oară termenul de transgender (”transsexual”) și și-a dat seama că este exact ceea ce i se întâmplă lui. Ca atare, pentru a nu se mai simți închis într-un corp care nu se potrivește identitățiil lui de gen, Matei a hotărât, după ce s-a informat bine în prealabil, să-și înceapă tranziția.

Din păcate, resursele financiare limitate nu i-au permis să o înceapă și să o continue sub supravegherea atentă a unui medic, iar oricât l-au rugat prietenii lui să mai amâne momentul, măcar până când reușește să pună ceva economii de o parte, Matei nici nu a vrut să audă. Și-a comandat imediat câteva fiole de testosteron, a împărțit cu grijă dozele pe zile și a citit cu atenție modul de administrare, după care s-a dus glonț la mama sa și a rugat-o ca, începând de mâine, să-i facă injecțiile cu pricina.

Femeia a avut un șoc și, initial, l-a refuzat, căci e un păcat colosal să vrei să schimbi ce e dat de la Dumnezeu și, dincolo de toate astea, ”ce o să zică Mircea (tatăl vitreg – n.r.) când o să te vadă dintr-o dată cu barbă și mustață?”

”Maria, prostul dracului, ți-e rușine că te-ai născut femeie?”

Matei a început imediat să se dea de ceasul morții, să plângă și să repete că el nu mai poate trăi așa. Mama, la rândul ei, încerca să-i explice că cei care îl iubesc cu adevărat îl vor accepta exact așa cum este, mai ales că acum oricum se poartă exact cum îi place lui, singura diferență fiind aceea că ea încă o mai numește Maria, uneori chiar și în prezența prietenilor, fără a o face însă în mod conștient: ”Maria, prostul dracului, ți-e rușine că te-ai născut femeie?”

E ultima mea vizită în casa lui Matei. În camera de la mansadă, mama îi face injecția cu testosteron. El nu scoate nici un sunet, o privește doar cu ochi recunoscători. Nu pot să mă abțin să nu o întreb ce a determinat-o să-l ajute:  ”Mare păcat mă face să fac și el știe foarte bine că o să ard în flăcările iadului pentru asta, dar nu pot să-l văd cum plânge și se ceartă cu mine toată ziua. Nu pot să-l las să înnebunească de tot. Mi se rupe sufletul când îl văd suferind atât de mult. Numai să nu afle Mircea, că ne omoară pe amândouă” .

După ce termină de făcut injecția, ies cu Matei pe verandă și stăm la o țigară. Îl întreb ce părere are despre ceea ce a spus mama sa, iar el îmi răspunde atât: ”Eu cred cu adevărat în Dumnezeu și îl iubesc, de aia nu îmi este teamă de el. Eu știu că ceilalți care mă arată cu degetul nu se căiesc cu adevărat pentru păcatele lor, ci merg să se spovedească doar pentru că le e teamă să nu fie pedepsiți”.

 

Comentarii

roxana marin

02.04.2018 14:45
cea mai frumoasa surpriza acest articol - iar faptul ca ati publicat povestea lui matei chiar de 31 martie inseamna mult pentru comunitatea persoanelor transgender si aliatii lor. multumesc <3

DIANA

03.04.2018 10:33

Matei fii tare si pana la urma vei reusi,única problema e ca din pacate mentalitatea din Romania nu o vei putea schimba si la noi lumea stie doar Sa judece si foarte putini se pun in pielea ta.Tu incearca sa fii fericit si lupta pt ceea ce te face fericit indiferent de ce spun ce i din jurul tau.D zeu ne iubeste pe toti indiferent de cum suntem ca doar pt aia ne a creat si ne a dat viata;doar Ca din pacate viata ta e mai dura.Tu lupta si fii puternic !!!o imbratisare puternica!!!

Adauga comentariu