Protecția Copilului, la vânătoare de părinți ”sandilăi”

Un om care protestează împotriva guvernării PSD se trezește că diagnosticul lui de depresie este făcut public de consilierul personal al premierului. I se pune eticheta și de ”sandilău”, căci – nu-i așa? – a fi foarte trist înseamnă să fii nebun, numai bun de băgat în cămașă de forță, în România lui 2018.

Apoi apare și reacția oficială. Într-o țară normală, te aștepți la o demisie, după un asemenea gest. Ei, aș! Într-o țară normală, nu în România. Astfel, aflăm că Protecția Copilului demarează o anchetă, să afle dacă omul, pe vremea când era depresiv, oare era în stare să aibă grijă de proprii copii? Ce săritori sunt angajații din domeniul protecției copiilor.

Și astfel mi-am adus aminte de Erika. Are în jur de 13 ani acum și orice șansă a unei vieți bune retezată. Ani la rând a vândut pixuri pe străzile Petroșaniului, cerând un leu. ”Ca să nu pară că cerșesc”, îmi spunea, cu voce stinsă și privire pierdută. Cu toate sesizările, Protecția Copilului nu a făcut nimic. Niciodată!

Mi-am amintit și de alți trei copii, din Lupeni. Ani la rând au dormit sub țevile de termoficare, la câțiva pași de primărie, iar părinții lor îmi arătau cum ”e totuși bine iarna, că am pus celofan, carton, ne-au mai adus oamenii pături și e cald”. Se spălau în Jiu și rar aveau ce mânca. Sesizările la Protecția Copilului au rămas fără răspuns, deși angajații acelui compartiment treceau ZILNIC pe lângă țevile alea nenorocite. Norocul a fost că în lumea asta există prieteni, care au pus mână de la mână și au ajutat. Și că au existat ziariști care au stat pe capul autorităților până când amărâții ăia au primit o garsonieră micuță.

Au mai existat alți trei copii, la Uricani. Flămânzi, trimiși la cerșit, trăiau din mila vecinilor. Nu te-au interesat sesizările, Protecție a Copilului! Știu sigur că ți s-a spus! Ai demarat o anchetă abia după ce copiii ăia au murit carbonizați în casă, când le-a ars casa de la lumânarea lăsată pe un colț de canapea de mama lor băută.

În Iași, un preot se chinuie, pe forțele lui și ale oamenilor darnici, din afara sistemului, să trimită vreo 2000 de copii la școală. Dacă povestești cu el, îți va spune despre fete măritate de mici, copii care ajung să facă copii, despre băieți cu spatele rupt de muncă de la vârste fragede, cărora sistemul ăsta ce ar trebui să le ofere protecție, accesul la sănătate și educație le sfărâmă orice șansă a unui viitor mai bun.

Copii bătuți sălbatic, copii flămânzi, copii trimiși la cerșit, copii abuzați sexual, copii umiliți, copii săraci. Mii ai, Protecție a Copilului! Și nu ai grijă de ei! Închizi ochii, te faci că nu-i vezi. Îți bați joc. Strâmbi nasul a scârbă când întâlnești vreun copil murdar, nu-i întinzi o mână de ajutor, îl consideri un parazit al societății, viitorul asistat social. Pentru care tu, Protecție a Copilului, nu faci NIMIC! Bine că dai bine în hârtii! Bine că alergi după un părinte cu depresie, verificând dacă și-a crescut copiii bine, că doar e ”sandilău”. Ți-a spus-o Vâlcov și îl crezi! Vâlcov ăla care ascundea tablouri prin pereți și-și dădea întâlniri prin cimitire; toate, acțiuni ale unui om normal la cap, nu-i așa?

 

 

Adauga comentariu