Şi-atunci consideră funcţiile publice şi bugetul drept pradă de război. Și viața pe bani publici drept viața lor privată

Salariul nu este lanţul care-l leagă pe jurnalist de opiniile celui care i-l plăteşte. Într-o Românie distrusă moral, unde bișnițarii au ajuns oameni de afaceri, iar borfașii politicieni: cu toții confundă angajarea cu angajamentul. Și, ca o paranteză necesară, angajamentul profesional nu este similar cu cel luat în fața vechii sau noii Securități.

În finalul oricărui subiect cu și despre bani se va ajunge să se vadă ieșind de sub muntele de mizerie codiţa politicului. Orice jurnalist care îşi face cu adevărat meseria, va da peste lăcomia și prostia unui politician și a sponsorilor săi. Un acoperiş de şcoală prăbuşit va scoate urma banilor ceruţi şi primiţi, dar folosiţi altfel… De la bani se va ajunge la relaţiile de afaceri din zona celor care primesc bani să dea, în fiecare toamnă, cât mai multe şcoli renovate din rău în mai rău. Şi, pac!, dăm de un politician sau doi. Politica se face pe bani.

V-aţi întrebat vreodată ce ar trebui să vă deranjeze la cei care ne conduc? Oare nu multul zgomot fără de nimic şi lipsa oricărei agende concrete? Nu simţiţi că lipseşte o strategie coerentă privind viitorul României? Destinul României nu este numai destinul individual al fiecărui om în parte, ceea ce se aplică acum, ci, ceva asumat, destinul comun pe termen mai lung decât blidul de supă zilnic, sau de a doua zi. Dar fiecare schimbare politică vine să pună în aplicare doar interesele celor din clasa politică aflată la cârmă. Lipsa de transparenţă a intereselor economice din spatele politicienilor deranjează din cauză că politicienii vin la putere ca şi cum ar fi învins în război şi ar fi ocupat România. Şi ştiu că au la dispoziţie cel mult 4 ani să o prade, să-şi returneze datoriile şi să rămână cu ceva la teşcherea. Şi-atunci consideră funcţiile publice şi bugetul drept pradă de război. Și viața pe bani publici drept viață privată.

De aici şi lipsa de onestitate în reacţie, lipsa de onestitate în atitudine, lipsa de onestitate în comunicare a tuturor celor care ajung subiecte de presă. Modul în care-și caută cu toții justificări pentru a explica “onestitatea” ticăloșeniei personale. Și cum își bagă familia ca scut, cerșind mila publică în numele unei presupuse suferințe a acesteia, atunci când sunt demascați ca necinstiţi. Avem parte de aceeași tânguială penibilă atât din partea unora care zic că fură „de foame, bos”, cât și a celor care fură milioane și desfac legea în interesul lor. Borfașul este borfaș, indiferent de câtă șoală se laudă că are.

Ori aceştia sunt cei care umplu cu apucăturilre lor instituţiile statului român. Aşa că să nu vă miraţi că Statul nostru este cel mai prost administrator al intereselor poporului. Toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria au lucrat intens împotriva intereselor României. Dovada cea mai clară este că nici o societate cu capital de stat nu este profitabilă. Toate firmele administrate de reprezentanţi ai “statului” român sunt fie adevărate găuri negre în economie, care produc pierderi uriaşe bugetului, fie sunt căpuşate sistematic şi foarte eficient de clasa politică. Principala sursă de venit a partidelor aflate la putere sunt companiile cu capital de stat. Sursă de venit a partidelor, nu a românilor. În numele câştigurilor lor personale ni se cere să fim mândri că suntem români.

 

Adauga comentariu